Fluxul memoriei

A. E. Baconsky

▶️ Ascultă

📜 Versuri

I

Din câte se-ntâmplarã, nu pot sã uit nimic,

Chiar dacã ochiul palid al lunii mã îmbie;

Ca arborii din iarna cetoasă mă ridic

Și-mi scutur amintirea - zăpada mea târzie.

II

Cu zbor de pãsãri, anii se reîntorc din zare.

Îi recunosc - și totuși, ce mulți sunt anii mei,

Sau poate cã sunt anii pierduți de fiecare,

Care-mi apar în preajmã, obositori și grei…

Eu nu gonesc pe nimeni, ci-mi clatin umbra doar,

Și-ascult, ascult o voce din timp, care-mi tot spune

Cã anii mei, cu fructul lor amar,

Au ars pe câmpuri goale și s-au făcut cărbune.

Au fost incendii, sânge - și dacă azi mai sunt,

E că sub cerul țării ursit am fost sã stărui

Și să colind pe drumuri și să trezesc cântând

Mareea amintirii spre țărmul fiecărui.

III

Timpul trecut nu-i nimeni să-l poată învia,

Chiar dacă-mi vine poate să strig în gura mare:

- Ani rătăciți, eu nu v-am trăit!

Prin viața mea

Parcă ați trecut odată ca ploile cu soare.

Ieșiți din ceața mării pustii - ieșiți din ceață

Ca niște porturi albe din Sudul însorit!

Ieșiți din ceață, nu v-am trăit, ieșiți din ceață,

Ani rătăciți!

Dar anii s-au stins, s-au risipit,

S-au dus cu glasul frunzei, cu apele, cu iarba…

Aceste păsări sure sunt numai amintiri -

În pieptul toamnei, codrul roșcat își lasă barba

Și semne-mi fac din zare mestecenii subțiri.

IV

Dar strigătul rămâne înăbușit în piept.

Nu chem pe nimeni - toate așa au fost să fie -

Nu mi-a fost scris să caut, să cer și să aștept

Și-oricât de mare-i, timpul nu mi-e icoană mie.

V

Ard gândurile-n febra acestor amintiri

Și-n piept acum zvâcnește-o vârstă nouă.

Stau ca un paratrăsnet pe marile clădiri,

Spre fulgerele nopții cu brațele-amândouă.

Stau și rostesc din când în când, târziu:

- Orașe mari și câmpuri tăcute, noapte bunã!

S-a desfrunzit copacul mare-al nopții,

Frunze de aur - stelele

Dorm legănându-se lin

Pe fața lucie

A marilor lacuri vulcanice.

VI

Din câte se-ntâmplară nu pot să uit nimic -

Dar drumul duce, poate, departe, înainte.

Păsări de miazăzi, cu voi despic

Și eu văzduhul.

Iată, nu-mi mai aduc aminte.

Dormiți în suflet, glasuri de demult,

Imagini dureroase, dormiți ca-n templul mării

Epavele de fosfor.

Nu vreau să vă ascult,

Sus pe covertă-mi place s-ascult corăbierii.

Dormiți în suflet, amintiri,

Cum dorm în scoici marine furtuni și naufragii -

Tu, vânt de primăvară ce-n pieptul meu respiri,

Adu-mi din codri frunza ce stăpânește fagii,

Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc

Și șoaptele din ierburi și tremurul luminii,

Și-apoi, cândva-ntr-o noapte neștiută

Dă-mi somnul alb pe care-l poartă crinii.

🖋️ Despre

• Poet: A. E. Baconsky
• Temă: _emotional, amintire
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental