Liniştea mării

Adam Mickiewicz

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Pe înălţimile de la Turkankut

Vântul de-abia atinge-a catargului vântrea;

Lin, unda clară, pieptul a prins să şi-l ridice

Ca tânăra mireasă purtată-n vis ferice,

Când, de-un suspin trezită, în somn iar va cădea.

Iar pînzele, ca steaguri la cap de bătălie,

Mai picotesc în vârfuri; uşor de tot împinsă,

Corabia se-nclină, în lanţuri parcă prinsă;

Matrozii dorm; drumeţii sunt plini de veselie.

O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,

E un polip ce-ţi doarme-n adânc, de-i cer noros,

Iar când se-nseninează, lungi braţe-ntinde fiara.

O, cuget! în adâncu-ţi e-o hidră: amintirea,

Ce doarme când destinul e crunt şi furtunos,

Iar când e pace-n suflet înfige-ntr-însul gheara.

🖋️ Despre

• Poet: Adam Mickiewicz
• Temă: _emotional, amintire, pace
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental