Casă de închiriat

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Ești liberă, de la un punct încolo,

Nu te mai tot feri să mă-ntâlnești,

Ți-ai luat curajul ultim să joci solo,

Nici nu mai știu, nici nu mai caut vești.

Ai fost femeia, totuși, cea mai dulce,

Pe care-am fost în stare s-o iubesc,

Bărbat (nebun cu tine să se culce)

Și-n rest, copilăresc și îngeresc.

Tu, singură, nici nu credeai în tine

Și te-am decomplexat, ca să renaști,

Și ești vioara acordată bine,

Și ești Reînvierea mea de Paști.

Și foaie neagră, tristă foaie verde,

Tu ești un drum, dar nu știi care drum,

Probabil, blestemată a te pierde

Și damă să nu fii, de larg consum.

Oricum, iubirea mea e-atât de mare

Că, nici venind, n-o poți astâmpăra,

Mă poți bârfi duios la fiecare,

Dar nu poți stinge nebunia mea.

Acolo-n viața cu vânzări de case

Și cu adrese ce se schimbă brusc,

Ai să te stingi în cercuri ticăloase,

Așa precum și eu o să mă usc.

Am priceput din ultima scrisoare

Că ți-a intrat în cap să ai și tu

Familie, cum orice doamnă are,

Copil și soț, numai iubire, nu.

Dar ce pot eu să am acum, cu tine?

Suntem niște străini pe niște străzi,

Tu mă eviți și asta nu e bine,

Devii o pradă simplă între prăzi.

Și, după cum te porți, c-un fel de ură,

Eu nu mă pot purta la rândul meu,

Îți mulțumesc de tinerețea pură

Prin care m-am simțit aproape zeu.

Și-ți mulțumesc de ziua și de noaptea,

În care m-apărai de orice rău,

Dar, nu știu cum, aniversarea-a șaptea

A fost otrava sufletului tău.

Sinucigașe gânduri mă răsfață,

Acum, dacă neantului mă lași,

Că mi te construisem pentr-o viață

Și nu pentru-un sezon de chiriași.

Și te-aș ruga, iubită neguroasă,

Să înțelegi și disperarea mea,

Că te-am făcut cu grijă, ca pe-o casă,

În care va trăi altcineva.

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: casa
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental