Casa de lemn

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Să fiu cu tine într-un sat de munte,

să ningă mult ca pentru-a ne-ngropa,

să mă-ncălzesc lângă mirarea ta

că lumea-i un izvor de amănunte.

De lemne - casa, și de lemn - pădurea

și lemne să zvârlim și noi pe foc,

să-mi fii neșansă și să-ți fiu noroc,

și eu să plec afară cu securea.

Să plec afară spre-a aduce lemne

și să m-aștepți stingându-te amar

ca vechiul nostru magic felinar,

să te gândești că am ceva, pesemne.

„S-a întâmplat ceva dacă-ntârzie!”

Eu, lemnele pădurii să le știu,

și prin nămeți cu pete de vecie

să mă întorc, la focul tău, sicriu.

Sicriu de lemne fragede prin vifor

și tu să simți că m-ai pierdut de tot,

că focuri fi-vor, și alți oameni fi-vor,

dar doi ca noi pe lume nu se pot.

Și-ncet, încet, prin iarna tutelară

în care focul o să-nghețe stins,

deodată cu copacii de afară

pe care nu va mai sfârși de nins

să simți și tu cum eu, sicriul care

venisem să te văd într-un târziu

în casa rece-a lemnelor bizare

suntem alături într-un alt sicriu.

Esența e un snop de amănunte,

afară norii au un pal drăcesc,

se construiește casa de la munte

în care-am să te duc să te iubesc.

(Rezervația de zimbri, 1982)

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: casa
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental