Cerșesc suferința

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Acum, mă-ntreb ce se va întâmpla,

Cu viața mea, cu scrisul meu, cu toate,

Când mă voi liniști și am s-adorm,

Măcar o noapte, cu seninătate.

Cum voi putea trăi părăginit,

Când înfloresc, în plină tragedie,

Şi vor pleca departe câinii răi

Ce sângele și nervii îmi sfâșie?

Viteza de reacție ce-o am,

Nu va putea, în toate, să-mi rămână,

Dar mă-nspăimânt că voi înnebuni

Şi o să mă distrug, la prima frână.

Regimul meu de viață e, acum,

Fără să vreau, înalta tensiune

Şi libertatea că mai pot trăi

Plăcerea de-a simți și de a spune.

Cândva, așa îl descriam pe Iov,

Înnobilat de cer, prin suferință,

Dar și mai suferind când Dumnezeu

Îi părăsea, și rană, și ființă.

Am tot dorit uitarea, ca pe-un leac,

Dar înțeleg necazul ce m-ar paște

Dac-aș putea să fiu indiferent,

Să nu pot învia în zi de Paște.

Şi-l rog pe Dumnezeu să nu mă dea

Pustiului uscat, de nicăierea,

Să-mi lase privilegiul unei răni,

Să-mi pot păstra iubirea și durerea.

Iubirea mea, pe viaţă, a plecat

În munții ei, în ţara de departe,

Iubirea mea, pe moarte, n-a venit,

Iubesc egal, pe viață și pe moarte.

Şi nici o vindecare nu mai vreau,

Chiar dacă umilința e prea multă,

Indiferența nu e stilul meu,

Uitarea o tratez ca pe-o insultă.

20 ianuarie 2003

(Din doi în doi, 2003)

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: durere
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental