Copiii de țărani

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Poemul acesta îl scriu într-o noapte,

Puțin după ziua de treizeci de ani,

E-un scrâșnet, un plânset, un geamăt de șoapte,

Căci e pentru voi, fii curați de tărani!

Când țara îndreaptă și legi, și-a sa cale,

Când sus în idee nu-i loc de abuz,

Mai sunt de-mplinit și la capăt de dus,

Dorinți izvorând din nevoi sociale.

Și una e-aceea că încă la țară

Nu-i școală făcută cum e la oraș,

Că fiul țăranului, totuși, nu poate

Intra-n facultăți cu același curaj.

Eu știu câte lucruri în țară sunt gata

Și câte vor fi, dacă suntem cuminți.

Dar una e dacă director e tata,

Și alta e dacă-i țăran de la Vânt…

Eu, iată, priviți, sunt un fel de director,

N-aveți nicio grijă că vă voi minți,

Am și eu copii ce pot fi de bani gata

Cu toate-i îndop pentru că-mi sunt copii.

Dar țara stă-n alții întâi, și pe urmă

În fiii aceștia de directorași,

Nu, satele noastre nu sunt trista turmă

Ce lâna și brânza trimite-n oraș!

Producția lor cea mai sfântă sunt fiii!

Lor li se cuvine răsplata de preț,

Țăranii dau aur, când dau României

Curații lor fii, rod al unicei vieți!

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: tara
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental