De-a Copilăria

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Când dulci colinde cad

Simţim nevoia vie

De-o casă, de un brad

Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea,

Ninsoarea e albastră,

Iar noi ne vom juca

De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mâini de sloi

Îşi ţes în gheaţă ia,

Noi ne jucăm de-a noi

Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat

Şi focul mai tresare,

Şi am adus un brad,

Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos,

Un fel de plâns ne pierde,

O, brad, o, brad frumos,

Cu cetina tot verde.

Atâtea-nstrăinări,

Şi inutile toate,

Ni-i dor de adevăr

Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,

Prefaceţi-vă bine

Că-l aşteptaţi pe Moş

Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari

Să-ţi cânte vechiul nume

Copii cu ochii mari

Privind în altă lume.

Se-arată timpul când

Din epoca săracă

Un om pe Moş jucând

Devine ce se joacă.

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: _emotional, copilarie
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental