De dragoste, de primăvară (cântec)

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Vine primăvara iarăşi peste noi,

Vine de departe, vine de aproape,

Oameni de zăpadă pleacă înapoi,

Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,

Urcă înspre munte verguri de lumină,

Ne simţim deodată iar nemuritori,

Poate orice boală peste noi să vină.

Se aude plânsul mamelor din veac,

Se aude brațul bărbătesc de tată

Care dă cu barda iarăşi pe arac

Ca să fie vița lumii luminată.

Primăvara cade peste noi adânc,

N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge,

Mugurii pe ramuri au născut şi plâng,

Un cocor deasupra revenirii plânge.

Iarăși florăreasa, fac un cer curat

Ghioceii, pomii tăi dă-i de vânzare,

Ceasurile-n turnuri s-au iluminat,

Bate câte-un clopot, un bătrân mai moare.

Iar eu de mine însumi ce mai pot să spun,

Te iubesc ca-n clipa întâlnirii noastre

Cu banalitatea lucrului cel bun

Care mișcă inimi și îngheață astre.

Stau decantă lumii, creierului ei,

Lampă se vede dreptul să-l las să moară

Chiar iubindu-ți unchii, sfântu-ntre femei,

Restul e tăcere, restu-i primăvară.

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: primavara
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental