Lemn de foc

Adrian Păunescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Şi va veni o vreme, când toate se vor spune

Şi ce-i banalitate, va deveni minune,

Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare

Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.

Şi ca să-mi fie bine, eu cred că e mai lesne,

Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne

Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină

Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină…

Şi când se lasă noaptea pe noi, ca o arsură,

Cu florile nebune, să te sărut pe gură…

Tu însuţi mă vei pune pe foc, cum se cuvine

Dar când voi arde-n sobă, voi fi din nou cu tine.

Şi n-ai să ştii, probabil, prin crivăţul de sânge,

De ce se uită focul în ochii tăi şi plânge.

🖋️ Despre

• Poet: Adrian Păunescu
• Temă: foc
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental