Poate-s destule de inimă aproape

Afanasii Fet

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Poate-s destule de inimă aproape,

Doar că arar îndrăgesc…

Mult și mai mult mi-I plăcut să alunec pe ape,

De sine uitând

În egală bătaie de vâslă

Muiată în spumă și murmur

Și-ntrebându-mă de mers-am destul

Și cât a rămas

Ori n-oi zări o lumină.

Din atâtea ostroave

Pe care pescari, înnoptând,

Aprind, când și când, foc mărunt,

Mai cu seamă de unul mi-I dor…

Lebăda mândră de zbor, primăvara,

Deasupra îi trece cu gâtul întins,

Coborându-se iute

La blândele unde.

Pe tâmplă de stâncă

Își clatină crengile vechi

Stejarul în frunză bogat.

Privighetoarea-I acolo din veac:

Ea cântă în zori.

Dară și-n noaptea târzie,

Pe când, străvezie, a lunii beteală

Frunzișuri și ape îmbracă-n argint;

Ea cântă și cântă –

Arzător și din ce tot mai dulce.

Iată mi-i cugetul

Bătut, răscolit de neliniști:

Ce-i asta? Viață ori vis?

Fericit sun tori sunt amăgit?

Unde-i răspunsul?…

Undele mângâie cârma oprită,

Vâsla e moartă,

În cerul curat, pe înalturi, o stea căzătoare.

🖋️ Despre

• Poet: Afanasii Fet
• Temă: _emotional2, inima
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental