Prin casă-mi plimb amarul

Aleksandr Blok

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Prin casă-mi plimb amarul

Cu pasul măsurat.

Afară flașnetarul

Suspină ne-ncetat

De sfânta libertate -

Un vis pe care-l plâng.

De vântul care bate,

De primăvară-n crâng.

Dar mie - hei, ce-mi pasă !

Îmi plimb al meu amar.

S-a stins lumina-n casă,

Pendula bate rar.

Nutresc un vis în taină :

Prin geam ea-mi va zâmbi

Și-n luminoasa haină

La mine va veni.

Ce față încruntată

Din nou i-oi spune ei

Cât sânge rău făcut-am

Prietenilor mei.

Va fi lumina blândă-n

Ungherul liniștit

Sub candela izbândă,

Și sufletul smerit…

De ce mai vine oare

Când singur stau posac,

Fir vesel să strecoare

Prin mici urechi de ac?

De ce îmi dă povață

Ba-n glumă, ba duios?

De ce-și ascunde fața

În hohote,sfios?

Ce rece e odaia

Când nu e ea aici !

Când va țâșnii văpaia

În geamurile-i mici?

Mi-e fața iarăși pală

Când o aștept cu drag…

Și iarăși cu sială

O voi primi în prag…

Dar n-am de ce mă teme

Și de pierdut nimic…

Aștept de lungă vreme,

Și ce-aș putea săi zic?

Și-i spun duiosei oare

C-afară-i vânt hoinar,

Că inima mi-en floare?

Că-i cald în casă, iar?

7 decembrie 1906

🖋️ Despre

• Poet: Aleksandr Blok
• Temă: casa
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental