Ruinelor cetăţii Neamţu

Alexandru Hrisoverghi

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Odă

I

Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoşeşti,

Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăveşti.

A cărora-nfăţoşare orişicui samini a zice:

„M-au părăsit cetăţenii, m-au daramat cruda vreme,

Dar copii strămoşii voştri odineoară aice

Ocrotea patria voastră de vrăjmaşi făr-a se teme”.

O, singure monument ce te aveam drept dovadă

Slavei acei strămoşeşti! Videţi-l cum a să cadă!

O, ziduri din care Ştefan, înviat la bărbăţie,

Întorcându-se cu grabă, pe vrajmaşi au biruit,

Însufleţiţi-mi puterea, daţi-mi glas, daţi-mi tărie,

Să pot tângui cu jale starea-n care aţi venit.

II

Rădice-se pân' la ceruri tânguirea şi strigarea

A obştiei moldovene! Plânsul, bocitul şi jalea

Meargă adânc să răsune pe bolta acea cerească;

A lor zile cu Cetatea Neamţul să se risipească!

Vedeţi sfântul loc acela, unde viteji-au murit,

De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ.

Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioţi,

Sfântul loc îl defăimează, ca nişte vitregi, ca hoţi!

O, pavăză neînvins-a neamului moldovinesc!

Ca să-ţi dau destulă slavă, ce cuvinte să găsesc!

Tu, care cu-a ta umbrire veacuri întregi ai păzit

Fala strămoşilor noştri, viaţa le-ai ocrotit,

Viaţa ce ei ne-au dat nouă, prin care astăzi trăim,

De a ei pastrare-acuma, noi ţie să-ţi mulţămim.

Sângele lor ce ş-acuma curge prin a noastre vine

S-au pastrat, cetate sfântă, s-au pastrat de cătră tine.

Paza zidurilor tale pe vrajmaşi batjocorea,

Când pe mii de duşmani leşi optspre'ce plăieşi bătea,

Tu, care la orişicare defăimare de străin

Erai stavilă; ş-acuma erai un martur deplin

Unei slave, unei soarte, ce-n veci au încoronat

Armele patriei mele, când de viteji s-au purtat.

Tu, care cu-a ta umbrire învitezi la bărbăţie,

Prin aducere-aminte, şi acum fiind pustie,

Pe tot moldovanul care păstrează strămoşesc sânge,

Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge.

III

O, fraţilor moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă,

Veacurilor viitoare nu gândiţi că-i să daţi samă?

Şi puteţi cu sânge răce privi ace daramare?

Nu opriţi barbara faptă, nu-nălţaţi toţi o strigare?

Priviţi marturul ce unul din veacuri ne rămăsese,

Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse,

Cum îl darămă şi-l strică lăcomia-n sumeţire,

Şi îşi face ei palaturi, spre a-şi găsi mulţămire.

Voi sunteţi cei de dăunăzi când pe Teatru cânta

Trei franţuji în altă limbă, şi cetatea o sărba,

Strigaţi şi băteaţi în palme, plângeaţi cu lacrimi fierbinţi,

Căutaţi unul la altul, daţi din cap, crâşcaţi din dinţi;

Ş-acum vedeţi daramarea, şi nu ziceţi un cuvânt!

Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt?

Oare nu era ş-acele vro jărtvă d-a măgulirii?

Nu, fraţilor, nu, vă rog, nu mai daţi prilej hulirii,

Nu vă mai trageţi asupră-vi hula neamurilor toate,

Ci strigaţi, opriţi pacatul, cereţi cu glas o dreptate.

Iară voi care pacatul nu vă sumeţiţi a-l face,

Ci patimii vă-nchinaţi, cugetul poate vă tace?

N-aţi gândit că-i să daţi samă veacurilor viitoare?

N-aţi gândit c-al vostru nume, lor lasaţi spre blastamare?

Aceast-a voastră urmare, o defăimare obştească,

Prin aducere-aminte, în veci să v-agonisască.

Lăcomia de voi însuşi şi de a voastră avere

Bucure-se, aibă parte, stăpâneasc-o în putere,

Iar blăstămul cu-a sa mână în firea toată să săpe

A voastre nume urâte! Cu ţâţa să se adăpe

Pruncilor viitorimei, blăstemul cel mai urât

A nevinovatei guri fie cel întâi cuvânt!!!

🖋️ Despre

• Poet: Alexandru Hrisoverghi
• Temă: tara
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental