Beciul amintirii

Anna Ahmatova

▶️ Ascultă

📜 Versuri

E-absurd să crezi că mi-e surâsu-amar,

Și că mă rod aducerile-aminte.

Sunt oaspetele amintirii rar,

Dar și așa, într-una, ea mă minte.

Când mă cobor cu felinaru-n beci,

Îmi pare veșnic că pereții reci

Acuși-acuși, se surpă peste mine…

Feștila fumegând, nu mai știu bine

Cărarea-n sus. Și merg către dușmani,

Cer milă… Liniști îmi răspund și bezne.

Petrecerea s-a înecat la glezne…

În urmă cu vreo patruzeci de ani,

Femeile erau conduse, dar

Muri de bătrânețe-acel ștrengar…

Eu am întârziat. Nenorocire!

Cum pot să mai apar la întâlnire?!

Picturile de pe pereți le-ating,

Mă încălzesc la guri de sobă calde,

Din mucegai și pânză de paing

Au scăpărat două verzui smaralde,

Și-o mâță-a mieunat.

Acasă! Gata!

Dar unde-i casa mea, și judecata?

🖋️ Despre

• Poet: Anna Ahmatova
• Temă: amintire
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental