Adevărul pe care cei morţi îl cunosc

Anne Sexton

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Pentru mama mea, născută martie 1902, moartă martie 1959

şi tatăl meu, născut februarie 1900, mort iunie 1959

De ajuns, am spus – şi am părăsit biserica,

refuzând acea procesiune ţeapănă spre cavou,

lăsând mortul din sicriu să meargă-acolo singur.

Iunie. M-am săturat să fiu bravă, iarăşi şi din nou.

Am călătorit spre Cape. Mi-am rotunjit cultura

sub cerul brăzdat de soare, diurnul călător,

acolo unde marea pivotează ca o uşă de fier.

Şi ne-am mângâiat. În altă ţară oamenii mor.

Dragul meu, vântul se năpusteşte ca un balaur

dinspre marea-n spume, iar noi astfel ne-atingem, încât

ne pierdem unul în celălalt. Nimeni nu rămâne singur.

Unii oamenii ucid pentru asta – sau pentru atât.

Ce se poate spune despre morţi? Ei zac fără pantofi

În bărci de beton. Ei sunt deja asemeni pietrelor

Sau mării, dacă aceasta s-ar opri din mişcare. Ei refuză

Binecuvântarea – gâtlejul, ochii şi încheieturile lor.

🖋️ Despre

• Poet: Anne Sexton
• Temă: moarte
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental