Copacul singuratic

Aron Cotruș

▶️ Ascultă

📜 Versuri

În rătăcirile-mi prin lume am văzut odată-un arbore colos.

Singur pe podeiul nesfârșit

înfruntă furtunile năprasnice și gerurile blestemate

Trunchiu-i gâlgâia de seva tânără

Părea bolnav de prea enormul lui belșug de sănătate

Tufe doar creșteau la umbra lui

Părea că-ntreg podeiul stors și ostenit

Abia mai ajungea să-l sature

Ca pe-un boier sălbatic robii-i chinuiți de foame

Neclintit și singuratic,

Ca un tiran creștea, veghea cuprinsul

Drumeții s-odihneau la umbra lui

Și porneau apoi mai tari să-nfrunte viața

M-am odihnit și eu la umbra lui o clipă,

Cu tolba-mi de revolte, cu merindea mea de vise

Și clipa ceea

M-a oțelit ca ani și ani de somnuri sterpe

Și m-am simțit din nou stăpân deplin pe mine

Ca titanicul copac pe vastul lui podei, sub cerurile reci

🖋️ Despre

• Poet: Aron Cotruș
• Temă: codru, singuratate
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental