Mama

Attila József

▶️ Ascultă

📜 Versuri

(Mama)

De-o săptămână, îmi dau seama,

nu mă gândesc decât la mama.

C-un coş scârţâitor în braţe

urca rufe-n pod să le-agaţe.

Eram un ţânc ce-n gura mare

ţipa şi dădea din picioare.

Să lase rufele-mbibate,

pe mine să m-aburce-n spate.

Ea urca şi-n tăcere le-ntindea,

nu mă certa, nici nu mă privea,

iar rufele lucioase, foşnind

fluturau în tărie, plutind.

N-aş scânci, însă-i târziu deja,

acum văd ce uriaşă-i ea –

flutură-n cer argintul părului,

pune sineală-n apa cerului.

🖋️ Despre

• Poet: Attila József
• Temă: mama
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental