Jocul de-a stelele

Aurel Rău

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Tot ce-am săvîrșit noi și tot ce-am crezut,

Să însemne tîlcul faptelor noastre: Jocul de-a stelele!

E jocul de-a stelele să urci pe-o corabie nouă

La numai douăzeci de ani și să pornești pe mări,

În loc să crești clădiri sau să înlături paloarea frunților,

E jocul de-a stelele ca în loc să fugărești cai,

Ori să arunci cu pietri din zori pînă-n seară pe marginea unui râu,

Să modulezi cuvintele țării ca olarii lutul.

I-auzi pe unii: „Tânărul acesta va izbuti,

Căci toate le ia cu chibzuință, fără osteneală”.

Sau dimpotrivă: „Sângele-i totul, sângele aprins”.

„După cum spune steaua sa”.„Cel năvalnic învinge”.

„Temerarul”. „Spiritul practic”.„Cel care premergând

A adormit cu fruntea încinsă pe pietrele drumurilor”.

Și jocul e-n toi. Văluresc neamuri după neamuri,

Lasă corăbii țărmurile. Revarsă stepele

Mulțimi în orașe. Sunt puse stavili sfielii

Și antene-n soare. Căci fiecare în felul său

Își aprinde steaua înainte de căderea nopții.

Iar de-asupra-n slavă ard miliardele de astre.

Albe și galbene, foarte albastre, roșii …

Unele au nume de profeți, altele de martiri,

Timpul cu umbra lui grea nu le mai atinge.

Sunt multe astrele-n slavă. Și mult văzduh

Pentru astre ce vin. Lucrează în sufletele noastre toate

Ca luna în fluxuri. Sunt astre, de om aprinse

Și astre mai vechi, de când lumea. Spre care pornești?

Iată întrebarea!

Și candid pe sus privesc

Stelele veșnice.

🖋️ Despre

• Poet: Aurel Rău
• Temă: luna_stele
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental