Rubaiaturi. Catrene monorimice III
Baba Tahir
▶️ Ascultă
📜 Versuri
13.
Rotoata bolţii-n râvna ei nimicitoare,
ochilor le smulge lacrime amare.
Fumul deznădejdii pân-la cer se urcă…
Lacrimile-ajung până-n adânc de mare…
14.
Vai, cât chin a izvorât - din inima aceasta!
Zi şi noapte-s zădărât - de inima aceasta,
Îndestul mi-am plâns durerea! Smulge-mi,
Doamne, inima! Mi s-a urât - de inima aceasta!
15.
Vieţuiesc pe-un sterp pământ - şi zi şi noapte…
Ochii-n lacrimi îmi tot sunt - şi zi şi noapte…
N-am nici friguri şi nici chinuri nu mă-ncearcă.
Ştiu numai că mă frământ - şi zi şi noapte…
16.
Năpăstuită mi-este inima neîncetat,
căci inima plăteşte pentru-al ochilor păcat.
Dar dacă ochii n-ar vedea frumoase feţe,
cum ar şti inima frumosu-n cine s-a-ntrupat?
17.
Cu inima şi ochii sunt mereu într-o gâlceavă,
căci tot ce ochii văd se-adună-n inima hulpavă.
Dar am să-mi fac din bun oţel o spadă ascuţită,
ca ochii-mi să-i străpung. Să-şi afle inima izbavă.
18.
Inima-mi zadarnic mi-o îndrum.
N-o ajută sfatu-mi nicidecum.
De-o azvârl în vânt - n-o duce vântul.
De-o arunc în foc - nu scoate fum.
🖋️ Despre
- Poet: Baba Tahir
- Temă: inima
- Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental