Inimă multiplă

Carlos Drummond de Andrade

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Era la Rio.

Treceam pe bulevard aproape de miezul nopţii.

Sfârcuri de sâni zvâcneau spre puzderia luminoasă a sfârcurilor de stele.

Plutea în aer promisiunea mării

iar tramvaiele se legănau

sufocând căldura

ce dogorea din interiorul vântului,

iar vântul sosea dinspre Minas.

Paraliticele mele vise cu dezgustul de a trăi

(pentru mine viaţa este voinţă de a muri)

continuau să facă din mine un fel de individ cu flaşnetă

din cei aflaţi în încinsa Galerie Cruzeiron fierbinte

şi cum eu nu cunoşteam pe nimeni decât blândul vânt din ţinutul minelor,

şi nu aveam nici o poftă să beau, mi-am zis: gata cu toate.

Dar adia peste oraş fascinaţia unor case profunde,

automobile decapotabile lunecau în direcţia mării

era voluptatea rătăcitoare a zăpuşelii

mii de daruri pe care viaţa le face oamenilor indiferenţi,

încât inima îmi bătea cu tărie, iar ochii mei inutili plângeau.

Marea dădea cu pumnii în pieptul meu, nu mai izbea în ţărm.

Strada sfârşea brusc, cum de nu mai erau copaci? oraşul sunt eu

oraşul sunt eu

eu sunt oraşul

iubirea mea.

🖋️ Despre

• Poet: Carlos Drummond de Andrade
• Temă: inima
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental