Vara

Cezar Bolliac

▶️ Ascultă

📜 Versuri

I

Frumoasă este vara!

E cerul cu lumină

Şi pomii cu verdeaţă;

Natura este plină;

Roşatică e seara,

Gălbuie dimineaţa.

Cîmpii prea colorate

Exal miros din flori,

Şi viersuri variate

În cerul fără nori,

Ca dintr-o harpă mare

S-aud în depărtare

Şi-n inimi dau fiori.

Îmi place astă dată,

April cînd înfloreşte

Şi pomii şi cîmpia,

Pădurea cea uscată

Să văz cum înverzeşte,

Cum naşte bucuria.

Să văz cum se destinde

Azurul cel ceresc;

Să văz cum se aprinde

Cu focul pămîntesc,

Cu munca şi cu sporul,

Speranţa şi amorul

În toţi cîţi vieţuiesc.

Îmi plac şi gîndăceii

Cu-aripe mititele,

Cu felurimi de feţe,

Îmi plac şi flutureii

De smalţ pe floricele,

Cînd zbor cu aripi creţe.

Îmi place rîndurica

La cuib s-o văz zidind,

Îmi place păsărică

S-o văz pe pui hrănind,

Îmi plac şi brotăceii –

Se-mbuc şi porumbeii

Iubind şi gungunind.

Îmi place-atunci grădina

Şi florile-ngrijite;

Să văz crescînd zambila;

Să văz roind stupina

Pe coaste însmăltite;

Să văz rîzînd copila;

Să văz şezînd la soare

Copilul mic şi blînd;

Să văz că nu mai moare

Un orfelin flămînd.

Să văz îndestularea,

Să văz îmbielşugarea

Pe cer şi pe pămînt.

Atunci cel ce iubeşte,

Sau a iubit vreodată,

S-absoarbe în tăcere,

De vise se răpeşte,

De vise ce-i arată

Trecuta lui plăcere

În unda care fuge,

În crîngul cel întins,

În mielul care suge,

În focul cel aprins,

În umbra ce se-mparte,

În dealul cel departe,

În danţul ce s-a prins.

Atunci, el parcă vede

Ieşind din crini, lalele,

O nimfă ce visează;

Atunci, pare c-ar crede

Că vede-n viorele

Cătări ce-l aţintează.

Zefirii cînd prin frunze

Adie-n brebenei,

El simte p-a lui buze

Trecînd suflarea ei.

O simte-ntr-o cîntare

De cuc, privighetoare,

O simte-n fluturei.

Se-nsoar-atuncea firea;

Sărbează universul

Ateii şi păgînii!

Fetiţe-nvăţ iubirea,

Poetul află viersul,

Întineresc bătrînii.

În om e fantazia,

Amoru-n trandafir;

În ochi e bucuria,

Plăcerea în zefir;

Plăcerea în gîndire,

Plăcerea în unire;

Natura e-n delir.

II

O! mult îmi place vara

Cu verzi păduri stufoase,

Cu pomii plini de roade,

Cu grînele, secara

În holde mari, frumoase,

Cu spicul care cade!

Cu noaptea înstelată,

Cu cerul cel senin,

Cu luna cea curată,

Cu aerul cel lin,

Cu pasări cîntătoare,

Cu fluturi peste floare,

Cu stupi cu fagul plin.

O! vara, călătorul,

Să umble-i este lesne

Şi-n munte şi-n cîmpie;

Căci rece e izvorul,

Căci rar se află-n bezne,

Căci tot e veselie;

Căci roua scînteiază

Cînd ziua s-a ivi;

Căci raza-l luminează,

Şi cînd o osteni,

O umbră se destinde,

În braţe-i îl coprinde,

În somn a-l odini!

Atunci, mulţimi de glasuri,

De pasări certătoare

Îl fur încet pe vise;

Atunci el simte păsuri

De nimfe jucătoare

Cu sînuri tot deschise.

O! Vara, orfelinul

Părinţii şi-a aflat!

O! Vara piere chinul;

Săracul e bogat;

Viaţa e frumoasă;

Natura e pompoasă;

Coliba e palat!

Bucureşti, 1843.

🖋️ Despre

• Poet: Cezar Bolliac
• Temă: caldura
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental