Omului din lună din lună

Christian W. Schenk

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Înserează veghea ochilor mei.

Îmbrăţişarea sporeşte dureroasă lumina-nsoţită

de cuvânt unde prima propoziţie

temător încolţeşte sunetul ei

încrescut în tulbureala

pleoapelor mele.

Norii ne refuză tunetul şi binecuvântarea

de stropi a vânturilor veghetoare

iar soarele acesta se-ascunde pleşuv

după fruntea înnourată a stelelor -

se-ntunecă înaltă deja luna iar omul din ea

e singuratic; din fire de păianjen îşi împleteşte

scară întru seară căci această noapte

va fi noaptea lui şi noaptea lunii din om.

nu tună

nu plouă

doar noaptea curge pe străzi

înteţind tăcerea umbrelor statice.

Ferestrele veghează asupra uşilor

însă acestea se cufundă în fluviul

omului din lună.

🖋️ Despre

• Poet: Christian W. Schenk
• Temă: luna_stele, noapte
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental