Epistola unui martir de la Mărăşeşti către trădătorii de țară

Corneliu Vadim Tudor

▶️ Ascultă

📜 Versuri

EPISTOLA UNUI MARTIR DE LA MĂRĂŞEŞTI

CĂTRE TRĂDĂTORII DE ȚARĂ

Înspumată-i patria de sînge

cucuveaua țipă a destin

preacinstita maică mă așteaptă

la spălatul grîului să vin

Lîngă rîu se înălbeşte pînza

strugurii la noapte vor plesni

este timpul nunților nebune

pentru mine-i cea din urmă zi

Pentru mine clopote de jale

vor trăgea-n biserici patruzeci

cît va fi pe lume Miorița

noi de tineri vom muri în veci

Amiroase grîul a colivă

pînza cade-n giulgiu orbitor

cît de mult îmi este dragă viața

iar acum va trebui să mor

A intrat o sabie în țară

veneticii ne-au prădat din nou

fiece plugar – umil adoarme

și se scoală-n zori de zi erou

E un soare militar pe creste

țara-i la strimtoarea cea mai grea

hoții parcă sint fätați de ciumă

din ce caste corbii vor cina ?

Rîu de sînge s-a prelins din biblii

moartea ne-a dat ultimul sărut

doamne sfinte şi cerese părinte

iată că pe-aici nu s-a trecut !

Iată că pe-aici va fi iar pace

rănile se vor tămădui

cînd veți fi primit această carte

petrecut voi fi dintre cei vii

E-un ocean de oase în adîncuri

insule de cruci au răsărit

pentru cine voi muri eu oare

dacă voi uitați ce-am pătimit ?

Pentru ce blestem şi nedreptate

irosită-i astăzi viața mea ?

Ieremia Golia de-a pururi

flambura cu vulturi va trăda

Noi lăsăm o Românie Mare

voi urziți la destrămarea ei

cum pot oare, doamne, să se nască

vipere dintr-un popor de lei ?

Ne-nghețară oasele-n tranşee

întru slava limbii din bătrîni

voi o tîrguiți prin Europa

vi-e ruşine că sînteți români

Nu vorbesc de liftele de-afară

și de cîrcotaşii fără neam

fiecare-şi va primi răsplata

eu cu voi, românii, am ce am

Aferim, homunculi fără țară

epigoni ai falei strămoşeşti

voi, ce vă-nchinați la idoli stranii

mai veniți și-n cîmp la Mărăşeşti

În puterea nopții v-aş aduce

să vedeți cum pîlpîie lumini

bocitoare antice cum cîntă

datinile noastre de creștini

Păsările verii vă-nfioare

în auz vă fiarbă geamăt blînd

şi-o măicuță cu un brîu de lînă

rătăcească jarăşi întrebînd

Sevele pămîntului vă-mbete

să mustească-n ierbi esențe tari

fecioria stelelor rodească

salbe argintii de icusari

Învieze numai pentru-o clipă

gurile flăcăilor de scrum

ca un tragic cor să biciuiască

pacea voastră lașă de acum

Noi murim cu patria pe buze

mai înalt onor nu poate fi

intr-o vreme tot mai ticăloasă

fără țară nu puteți trăi

Nu batjocoriți aceste jertfe

idealul patriei sublim

nu ne pîngăriți mausoleul

încă mai putem să vă oprim

Încă mai avem ulei în oase

ochii noştri încă-s torțe vii

zguduit de lacrimi şi de sînge

va crăpa pămîntul într-o zi

Şi tîrîți veți fi la judecată

vă veți spovedi ca scoși din minți

vînzători de țară și de datini

iude apostate cu arginți

Inghițiți veți fi de vii, cu toții

eu sînt solul marii răzbunări

inima să vi-o mănînce cîinii

trădători ai sfintei noastre țări

Noi vă așteptăm, urmaşi ai Romei

mai veniți și-n cîmp la Mărășeşti

poate vă va umple de ruşine

tragedia ființei româneşti

Oare cum nu v-a trezit la viață

tîlcul trist al pildelor de ieri ?

într-o lume federal-şovină

noi vom fi eternii zilieri

Inima îmi este îndoită

vă blestem, şi parcă aş spera

cine, totuşi, a trădat o dată

știu că pîn'la moarte va trăda !…

🖋️ Despre

• Poet: Corneliu Vadim Tudor
• Temă: tara
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental