Ţara care nu e

Edith Sodergran

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Mi-e dor de ţara care nu e,

tot ce este am ostenit să doresc.

Luna-mi vorbeşte în rune de-argint

despre ţara ce nu-i.

Ţara unde orice dorinţă se-mplineşte ca prin minune,

ţara unde cad orice piedici,

ţara unde ne răcorim sprâncenele noastre rănite

cu rouă lunară.

Viaţa mi-a fost o fierbinte-amăgire.

Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am câştigat:

drumul spre ţara ce nu e.

În ţara ce nu e.

Iubitul îmi umblă cu-o scânteietoare cunună pe frunte.

Cine-i iubitul meu? Noaptea e neagră,

şi stelele tremură să-mi dea un răspuns.

Cine-i iubitul meu? Care-i e numele?

Cerurile-şi urcă bolta lor tot mai sus, tot mai sus,

şi fiul omului e înecat în neguri nesfârşite

şi nu primeşte nici un răspuns.

Doar copilul e o certitudine.

Şi îşi ridică mâinile sale mai sus decât toate cerurile.

De la el îmi vine răspunsul:

sunt singurul pe care-l iubeşti

şi-l vei iubi totdeauna.

Tradurece: Veronica Porumbacu

🖋️ Despre

• Poet: Edith Sodergran
• Temă: tara
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental