Visul negustorului

Eugen Jebeleanu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Toamnă şi frunze de aur …

frunze picând

pe două case de fier,

pe două case de bani

ce cresc ne-ncetat.

(„Creşteţi, oh, creşteţi

până la cer

fermecătoarelor!”

„Stelele-au zimţi …

ce scăpărătoare monede fără stăpân!”)

Sună văzduhul întreg tulburat:

- Le va-ngropa şi pe ele-n tezaur!

( Taci! Nu te priveşte!

Unde-s contabilii? Uite, începe să plouă … )

Şi cade o ploaie

pe una din case,

duruie-o ploaie de oase,

de cranii, de tibii

(„Se-ntorc de pe câmpul de luptă.

Cine spunea că n-or să revină?” )

şi e un ropot de tobe, de tobe,

de cranii, şi tobe,

şi osemintele galbene-au luciu de aur …

şi tobele bat, şi ropotul

ploii tot bate, tot bate,

şi osemintele toate

în ropot de tobe căzând,

pe-acoperişul casei de fier,

cum îl ating

se preschimbă-ntr-o ploaie de aur,

într-o fecioară ploaie de aur

cu plisc de erete,

cu plete învăluind, şerpuitoare,

casa de fier,

păzind-o cu gheare de aur.

Pe pieptul pătrat, cu sâni monstruoși de aramă,

al casei de fier,

luceşte-o emblemă de aur

pe care stă scris:

„DE NEDOBORÂT!”

Şi lin,

cum ai purta

din creştetul cerului

pân’ la pământ

un piepten de ape,

ploaia se mută lucind pe cealaltă casă

şi – melodioasă acum – începe să cânte

cu altfel de glasuri,

şi cade pe cealaltă casă de fier ce creşte întruna

o ploaie de-orez şi de perle,

o ploaie cu stropi de orez şi de perle,

de-orez şi de lacrimi,

de lacrimi şi perle,

de lacrimi, de lacrimi, de lacrimi,

şi casa de fier le bea

şi tot creşte spre stele,

tot creşte ca sora ei bună …

Şi-orezul, şi lacrimi, şi perlele,

căzând pe acoperişul

casei de fier, se preschimbă

într-o fecioară ploaie de aur,

fără ochi şi fără urechi,

păzind cu ghearele-i

casa de fier …

Şi-adânc îngropată

în pieptul de fier

al casei de bani,

o emblemă

de aur

arată cuvintele:

„DE NEDOBORÂT!”

Surde brâie de piatră

păzesc colosale

ca nişte mamuţi

grelele case,

în vreme ce-o muzică

de milioane

de neobosite maşini foşnitoare

de calculat

ţese-o maramă de cifre şi semne

cetăţii ce, bând ploi de aur,

se-avântă mereu, să soarbă şi stelele —

şi muzica, iată, şopteşte şi ea

stăpânului caselor negre

aceleaşi tainice vorbe:

„DE NEDOBORÂT!”

Un crâncen atlet

cu cap de granit,

nepăsător,

cu muşchi ondulând de monede,

stă-ntins de-a curmezişul cetăţii

ca un al doilea zid

şi-n ochii lui se răsfrâng

cuvintele:

„DE NEDOBORÂT!”

Un vuiet, însă, ca din mii de trombe

de vijelii se-abate pe oraş

şi-acum – priveşte! casele de lemn

ale săracilor

sînt smulse ca nişte aripi de fluturi

şi azvârlite

în oceanu-n spume.

„Războiul” – se gândeşte negustorul,

în timp ce grindini, ploi arzând, de-obuze,

încep să curgă şi peste cetatea

în care se-află casele de fier.

Cad pe cetate ploile de-obuze

şi nu o pot pătrunde,

dar, atingând-o,

se preschimbă, iată,

în grele pungi, rotunde,

ce zuruie şi se rostogolesc

ca nişte capete,

ca nişte capete de oameni,

umplând de-o linişte fără de margini

stăpânul,

care se-afundă adânc, tot mai adânc,

ca-ntr-un hamac legănător,

în plasa

de muzici ademenitoare,

în plasa foşnitoarelor maşini de calculat …

🖋️ Despre

• Poet: Eugen Jebeleanu
• Temă: ploaie
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental