Balada durerii negre

Federico Garcia Lorca

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Ciocurile de cocoşi

scurmă cătând aurora

când din muntele-nnoptat

coboară Soledad Montoya.

Galbenă aramă, carnea-i

miroase a cal şi umbre.

Nicovale fumegânde

sânii, -i gem cântări rotunde.

Soledad, pe cine cauţi

singură, spre zori, anume?

Caut eu pe cine caut,

dar ce-ţi pasă tie, spune ?

Merg să-mi caut bucuria

şi pe mine să mă caut.

Soledad a remuşcării

mele, cal ce umblă razna, care

în sfârşit când dă de mare

valurile îl înghit.

Nu-mi mai aminti de mare ;

ea durerea neagră-mi creşte

în câmpiile măslinei

pe sub foşnet de frunzare.

Soledad, ce jale-ascunzi ?

Ce dureri atât de-adânci ?

Acre de-aşteptări şi gură

lacrimi de lămâie plângi.

Grea durere mă răpune !

Din bucătărie-n casă

fug, şi cozile mi-atârnă

pe pământ, ca la nebune.

mi-s veşmintele şi trupul,

ce durere ! de cărbune.

Ay, cămăşile-mi de fir !

Ay, de mac coapsele mele !

Spală-ţi trupul tău cu apa

ciocârliilor – şi lasă,

Soledad Montoya-n pace

inima ce te apasă.

*

Mişcător de cer şi frunze

râul jos în vale sună.

Cu flori de dovleac, lumina

proaspătă se încunună :

o, durere ţigănească,

veşnic singură, curată.

Jale cu ascunsă matcă

şi-auroră depărtată

🖋️ Despre

• Poet: Federico Garcia Lorca
• Temă: durere
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental