Preciosa şi vântul

Federico Garcia Lorca

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Luna ei de pergament

sunând, Preciosa-apare

pe o umedă potecă

de leandri şi cristale.

Liniştea fără de stele

tot fugind de tamburină

moare unde marea-şi cântă

noaptea ei de peşte plină.

Sus, pe crestele sierrei

dorm acum carabinierii

păzind turnurile albe

unde locuiesc englezii.

Iar ţiganii de pe ape

nalţă ca să se desfete

umbrare din melci de mare

şi din ramuri de pin verde.

Luna ei de pergament

sunând, Preciosa vine.

Şi văzând-o, s-a stârnit

vântul cel neadormit.

Iar San Cristobald, gol puşcă

plin de limbi cereşti de foc,

priveşte fata cântând

dintr-un flaut dulce, -absent.

Fată, lasă-mă să-ţi salt

rochia, să văd. Deschide

mâinii mele-mbătrânite

roza-albastră-ascunsă-n pântec.

Ea aruncă tamburina

şi aleargă înainte.

Tânăr, vântu-o urmăreşte

cu o sabie fierbinte.

Marea, vuietul şi-a stins.

Se îngălbenesc măslinii.

Cântă flautele umbrei

şi-al zăpezii gong întins.

Preciosa, fugi, Preciosa,

că te prinde vântul verde !

Preciosa, fugi, Preciosa !

Uită-te pe unde-apare !

Satirul de stele joase

şi cu limbi strălucitoare.

*

Preciosa-nspăimântată

intră-n casa ce o are

dincolo de pini, mai sus,

consulul englez, spre mare.

Speriaţi de ţipăt vin

trei carabinieri în goană,

mantii negre strânse-n talii

şi bonete pe sprînceană.

Lapte cald, să bea, o cană

englezul ţigăncii-i dă

şi o cupă de ienupăr.

Preciosa nu le bea.

Când le spune-acelor oameni

întâmplarea sa, plângând,

din olanele de-ardezie

vântul muşcă, furibund

🖋️ Despre

• Poet: Federico Garcia Lorca
• Temă: vant
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental