Sfântul Gabriel

Federico Garcia Lorca

poezie
spoken-word
dumnezeu
Author

Doctor Shrink

Published

August 5, 2026

▶️ Ascultă

📜 Versuri

I

Un fecior frumos, de trestii,

umeri largi, mijloc subțire,

pielea măr sclipind în noapte,

ochii mari și gura tristă

nerv de-argint ce se topește,

bântuie pustia cale.

Încălțările-i lucinde

rupe dalii prinse-n aer,

două ritmuri care cântă

scurtul și celestul vaier.

Peste țărmul mării-ntinse

nu e palmă să-l întreacă,

nici stăpân cu-mpărăție

și nici stea rătăcitoare.

Creștetul când îl apleacă

peste pieptu-i peruzea,

noaptea caută câmpia,

în genunchi a se ruga.

Sună tristele chitare

pentru-Arhanghel Gabriel,

strunitor de-obscure molii,

și ostil pletoasei sălcii.

Sfinte Gabriel: Copilul

plânge-n pântecul de mamă.

Să nu uiți că noi, țiganii,

dăruitu-ți-am veșmântul.

II

Bun-a magilor Vestire,

luminată și săracă,

poarta stelei o deschide,

pentru-a luneca pe-o rază.

Sfântu-Arhanghel Gabriel,

printre iriși și-o zâmbire,

strănepot de al Giraldei*,

își apropie venirea.

Și din vesta lui brodată

greierii ascunși vibrează.

Stelele din miez de noapte

clopoței se conturează.

Iată-mă aici, preasfinte,

cu trei cuie-bucurie.

Iasomii, cu strălucirea-ți,

îmi deschizi pe chip ce arde.

Domnul să te mântuiască,

Sfântă și Bună Vestire.

Minunată arămie**.

Vei avea un prunc frumos,

trup de briză străvezie.

Sfinte Gabriel din ochi-mi!

Gabrielito-al vieții mele!

Eu visez ca să te-așezi

pe un jilț din flori de stele.

Mântuiască-te, Vestire!,

luminată, zdrențuită.

Pruncul tău pe trup va pune

vreo trei răni și-o aluniță.

Sfinte Gabriel ce arzi!

Gabrielito-al vieții mele!

În străfundul meu din piept

s-a născut un lapte cald.

Dumnezeu te mântuiască,

Sfântă și Bună Vestire.

Mama stirpelor - o sută.

Ochii-ți par arizi și goi,

peisaje lungi, ecvestre.



Pruncul cântă stând la sânul

Bunei și Sfintei Vestiri.

Trei verzi sâmburi de migdale

tremură-n glăsciorul lui.

Deja, Gabriel, pe-o scară,

înălța la cer urcare.

Stelele din miezul nopții

deveneau nemuritoare.

Notă


Giralda - este numele dat turnului de clopot al Catedralei Santa María de la Sede, din orașul Sevilia, Andaluzia - Spania. Giralda are o înălțime de 104,1 metri și a fost timp de secole cel mai înalt turn din Spania și una dintre cele mai mari și cele mai renumite clădiri din Europa.

Minunată arămie (Morena de maravilla) - se referă la Sfânta Fecioară Maria.

San Gabriel

Un bello niño de junco,

anchos hombros, fino talle,

piel de nocturna manzana,

boca triste y ojos grandes,

nervio de plata caliente,

ronda la desierta calle.

Sus zapatos de charol

rompen las dalias del aire,

con los dos ritmos que cantan

breves lutos celestiales.

En la ribera del mar

no hay palma que se le iguale,

ni emperador coronado,

ni lucero caminante.

Cuando la cabeza inclina

sobre su pecho de jaspe,

la noche busca llanuras

porque quiere arrodillarse.

Las guitarras suenan solas

para San Gabriel Arcángel,

domador de palomillas

y enemigo de los sauces.

San Gabriel: El niño llora

en el vientre de su madre.

No olvides que los gitanos

te regalaron el traje.

II

Anunciación de los Reyes,

bien lunada y mal vestida,

abre la puerta al lucero

que por la calle venía.

El Arcángel San Gabriel,

entre azucena y sonrisa,

bisnieto de la Giralda,

se acercaba de visita.

En su chaleco bordado

grillos ocultos palpitan.

Las estrellas de la noche

se volvieron campanillas.

San Gabriel: Aquí me tienes

con tres clavos de alegría.

Tu fulgor abre jazmines

sobre mi cara encendida.

Dios te salve, Anunciación.

Morena de maravilla.

Tendrás un niño más bello

que los tallos de la brisa.

¡Ay, San Gabriel de mis ojos!

¡Gabrielillo de mi vida!,

Para sentarte yo sueño

un sillón de clavellinas.

Dios te salve, Anunciación,

bien lunada y mal vestida.

Tu niño tendrá en el pecho

un lunar y tres heridas.

¡Ay, San Gabriel que reluces!

¡Gabrielillo de mi vidal!

En el fondo de mis pechos

ya nace la leche tibia.

Dios te salve, Anunciación.

Madre de cien dinastías.

Áridos lucen tus ojos,

paisajes de caballista.

*

El niño canta en el seno

de Anunciación sorprendida.

Tres balas de almendra verde

tiemblan en su vocecita.

Ya San Gabriel en el aire

por una escala subía.

Las estrellas de la noche

se volvieron siemprevivas.

🖋️ Despre

  • Poet: Federico Garcia Lorca
  • Temă: dumnezeu
  • Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental