Tăcere dezlănţuită

Geo Bogza

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Acum îşi împlinea poetul visul lui de tăcere universală

strânsese în dinţi virtutea peşterilor mute

ca o glandă o grefase în laringele vorbăreţilor

iar a doua zi oraşul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă

tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare

o femeie a dat să râdă şi gura i s-a umplut cu vată

neauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul giafragmei

buzele se deschideau în gol,

nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,

dezastru total, iremediabil,

din beregăţi tăcerea cobora în oase,

nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veştede

de pe cap

pe străzi câinii le înşfăcau lacomi de prin

şanţuri

înspăimântaţi poliţiştii izbeau în tobe în

tinichele

unii scoşi mdin fire

spărgeau geamurile cu pumnul,

dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie

din cer curgeau hoiturile păsărilor sufocate de cântecele

rămase în

gâtlej

femei se azvârleau de la etaj în gol

dar

din gura lor larg deschisă

nu ieşea niciun ţipăt

prin gări trenurile se ciocneau ca nişte gângănii,

înnebunit

primarul a dat ordin să se audă cu orice preţ

o casă a fost azvârlită în aer: parcă s-ar fi spulferat o

păpădie

au prăvălit atunci turnul cel mare din centrul oraşului

fără ca vreun scrâşnet să se işte din ziduri

cu fiecare clipă setea de zgomot creşte tot mai chinuitoare

unii chiar în timpan şi-au slobozit revolvere

dar nimeni nu mai găsea scăpare

nicăieri

tăcerea se întindea halucinantă nemiloasă pedepsitoare cum

o visase poetul.

🖋️ Despre

• Poet: Geo Bogza
• Temă: singuratate
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental