Singur-Lună

Geo Dumitrescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Sufeream de alergia singurătății. Luna…

(Dar mereu năvălesc venerabile inerții

și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi

pe emoții curate, aproape neîncepute,

urme groase de labe literare.)

Aș fi vrut să mărturisesc sincer :

Sufeream… În fine, mai lipsea cineva

ca să fim doi. Mai ales seara,

când luna, plutind printre nori…

(O, mâzgă livrescă, blestemata încremenire

a vorbelor, tocite, îndobitocite în sensuri !…)

…atât de singur, uneori, de parcă

toți oamenii se îndreptau spre mine

făcându-mă să mă simt că s-ar putea,

din cea mai simplă bucurie biologică,

să lăcrimez, ca la vederea unor frunze, dimineața.

Acest sentiment simplu, uman,

aș fi vrut să-l mărturisesc cinstit,

în cuvinte puține, acest sentiment

de toamnă, de Toamnă. De toamnă ?…

(Ah, ticălos, nefericit lustragiu de cuvinte,

atelier de sorcove!… Hârtia

e plină de gângănii strivite, vorbe

cu treizeci și două de picioare, inerții grase,

târâtoare, duhnind a cerneală stătută,

sinuoase moluște cotcodăcind duios

peste neîncepute emoții, printre gânduri

desfăcute în șisturi virgine…

La dracu! Ei bine, nu sînt singur!

Ei bine, dacă vreți din tot dinadinsul,

nu sufăr, nu e toamnă,

nu e nici lună - nu-i nimic… "toate trec,

durere sau noroc,

nimic nu ține viața-n loc", pam-pam!…

Și mă numesc încă o dată Popescu, și pot

să declar, într-un elan nestăvilit,

punând la tâmplă două dește:

prin transcrieri succesive,

nu încape îndoială,

versul se-mbunătățește!"…)

O lacrimă. Stop. Totuși, toamnă.

Mai lipsea cineva ca să fim doi.

🖋️ Despre

• Poet: Geo Dumitrescu
• Temă: singuratate
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental