Cântec de seară

Georg Trakl

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Seara, când pe poteci întunecate ne perindăm

Ne apar în față ale noastre palide făpturi.

Când ne e sete,

Din iaz bem apa-i albă,

Tristețea dulce a copilăriei.

Decedați, la umbra tufei de soc ne odihnim

Și ne uităm la pescărușii gri.

Nori primăvăratici urcă peste-ntunecatul oraș,

În care nobile timpuri ale călugărilor tac.

Când îți țineam delicatele mâini

Deschideai tăcută ochii rotunzi,

Aceasta însă cu mult timp în urmă.

Dar totuși când întunecata armonie năpădește sufletul,

Tu albă apari în tomnaticul peisaj al prietenului.

Analiza literară a traducătorului

Un titlu simplu cu cântece de influență religioasă și / sau populară, cu cuvinte de bază care apar foarte des la Trakl, atât „seara", cât și „cântecul". De asemenea, cunoaștem legătura lor dintr-un alt loc, din titlul poeziei „Cântec din apus".

Ca formă, avem în această poezie patru strofe epigramatice cu două și trei versuri dispuse simetric: două versuri la începutul și la sfârșitul poemului, și două strofe fiecare cu trei versuri (intercalate după prima și înainte de ultima strofă).

Dincolo de această claritate formală, poemul ne lasă într-un oarecare suspans, de o indeterminare care este neobișnuită chiar și în contextul operei lui Trakl.

Un „noi" este adresat cuiva, un „noi” în care cu greu ne putem regăsi noi ca cititori, dar în contextul creației trebuie să fie înțeleasă ca o dualitate intimă la Trakl, în contextul „iubitorilor" sau în relația „frate-sora" și „frate-frate„ des întâlnite.

Din moment ce este abordată - comună sau doar similară („trista”) - copilăria este probabil o relație, în primul rând fraternă, înainte de toate. Cu toate acestea, aceasta rupe ultimul vers, care se adresează unei partenere, feminine, ca fiind „albă", celuilalt, masculin, ca „prietenului".

Știm însă, din întreaga operă că Trakl caracterizează adesea „figura soră” cu culoarea „albă”.

Aceste „noi" se află pe „pe poteci întunecate", întâlnindu-se cu ele însele sau separându-se de ele ca „ale noastre palide făpturi" (cele care preced). Aici apare ceea ce a spus Gunther Kleefeld și anume că Trakl participă la o „moștenire ocultă". „Palide făpturi" ar putea fi figurări ale propriei morți și, de asemenea, detașare de robia fizică.

„Decedați" sunt cele două figuri unite aici în "Noi", vii în amintire și reîntâlniți în „tomnaticul peisaj", când „năpădește” „întunecata armonie".

Este sunetul poeziei perfecționate sau este mântuirea prin cântec, în acest "Cântec de seară"?

Christian W. Schenk

🖋️ Despre

• Poet: Georg Trakl
• Temă: cantec
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental