Scafandrul din lacrimă

Gheorghe Tomozei

▶️ Ascultă

📜 Versuri

E-o lacrimă-a izbânzii

O lacrimă Oceanul și-a cheltuit azuru-i

s-o umple de lumină și-n inima-i coborî,

în vreme ce, în palme, sonore lespezi zurui

și-n calea ta nisipuri închipuie ninsori.

Smaralde în spirale de ape șlefuite,

ca ochii mari, de fată, clipesc între corali

și degetele tale sunt albe stalactite

în peșterile apei, printre luceferi pali

Metale generoase, stelare roci, liane

te-nconjură subtile, și-n lacrimă pătrunzi.

Încununând izbânda visărilor umane,

ca-n propria- i statuie-n arama ei te-afunzi!

E-o lacrimă-a tristeții

Ca scutul de războinic, de săbii spart, boltită,

e lacrima amară în care-naintezi,

meduzele cadavre de stele se agită

și-n urma lor, coclite funingini cad, zăpezi.

Surâsuri stinse, umbre de flori, c`ntari nespuse,

cle=taruri amețițe de soare zac în scrum

și numai monștrii marii cu veștedele buze

mai ronțăie nisipul cetăților de fum

Să scaperi din amnare, ca o pădure, ardă

priveliștea acestor ruini. Sub ceruri largi,

cupola-n care încă mai doarme apa moartă

și învelișul rece, al lacrimii, să-l spargi!

Vorbindu-și parcă sieși, un om, pe plajă arsă

de razele de aur, de selenară nea,

întârzia, cu mâna spre-al mării drum întoarsă.

Poetul e scafandrul din lacrimă, spunea.

🖋️ Despre

• Poet: Gheorghe Tomozei
• Temă: lacrimi
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental