Soarele nostru

Giorgios Seferis

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Soarele acesta era al meu și al tău;

l-am împărțit.

Cine suferă sub mătasea aurie, cine

moare?

O femeie țipa lovindu-și sânul uscat:

„Lașilor,

mi-au luat copiii și i-au sfârtecat,

voi i-ați ucis

privind în seară, c-un aer straniu,

licuricii,

pierduți într-o oarbă cugetare.”

Sângele se usca pe un braț ce se-nverzise

de umbra unui pom,

un oștean dormea sprijinit în lancea

care-i lumina coastele.

Era al nostru soarele, nu vedeam nimic

după aurul broderiilor.

Au venit apoi crainicii istoviți,

murdari,

bâlbâind silabe de ne-nțeles și gonind

douăzeci de zile și nopți

pe-un pământ cu spini,

douăzeci de zile și nopți simțind că sângerează

burțile cailor

și neoprind nici măcar o clipă ca să soarbă

apa ploii.

I-ai pus să se odihnească și apoi să vorbească,

te orbise lumina.

Ei și-au dat sufletul spunând: „N-avem timp!”,

atingând niște raze;

uitaseși că nimeni nu se odihnește.

Urla o femeie „Lașilor!”, ca un câine

în noapte.

O fi fost cândva frumoasă ca tine, cu buze

umede,

cu vene zvâcnind subt piele,

cu iubire.

Soarele era al nostru:L-ai păstrat în întregime,

n-ai vrut să mă urmezi;

și-atunci am învățat aceste lucruri de dincolo

de aur și mătase.

N-avem timp. Drept au grăit vestitorii.

🖋️ Despre

• Poet: Giorgios Seferis
• Temă: soare
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental