Suferinta

Grigore Alexandrescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

SUFERINTA

Îmi place a naturii salbatica mânie,

Si negura, si viscol, si cer întarâtat,

Si tot ce e de groaza, ce e în armonie

Cu focul care arde în pieptu-mi sfâsiat.

La umbra, -n întuneric, gândirea-mi se arata,

Ca tigrul în pustiuri, o jertfa asteptând,

Si prada îi e gata… De fulger luminata,

Ca valea chinuirii se vede sângerând.

Încerce acum soarta sa-mi creasca suferirea;

Adaoge chiar iadul serpi, furii ce muncesc;

Durerea mea e muta ca deznadajduirea,

E neagra ca si ziua când nu te întâlnesc.

Caci astfel e acuma viata-mi osândita,

O lunga agonie în care tu domnesti;

La glasu-ti, la privirea-ti simt inima-mi izbita,

Luptându-se-n convulsii cum nu-ti închipuiesti.

Si ochii mei în lacrimi înoata în tacere,

Si prizmuiesc adesea pe cei ce nu mai sânt;

Zadarnica dorinta când sufletul nu piere!

Nu o sa-mi tulburi oare si pacea din mormânt?

N-o sa se-ntoarca umbra-mi, cumplita, fioroasa,

Pe pasurile tale oriunde locuiesti?

E lume, e vecie atâta de frumoasa,

Încât sa uit pamântul ce tu împodobesti?

Sa mor dar la picioare-ti; sa mor dar de placere

În ceasul cel din urma s-auz ca m-ai iubit,

Sa strâng draga ta mâna, sa simt a ta durere

Varsându-se asupra-mi ca balsam fericit.

Si sufletu-mi atuncea pe buzele-ti sa zboare,

Sa ia un lung, un dulce, un vesnic sarutat;

Din bratele-ti, din sânu-ti sa treaca el în soare

Sa duca la vecie placerea ce-a gustat.

Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru

🖋️ Despre

• Poet: Grigore Alexandrescu
• Temă: durere
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental