Graiul

Grigore Vieru

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Tu mă întrebi copile,

Ce-i cu graiul, al lui muma,

Cu care intri-n casă

Ori vara pleci la buna.

Lemn dulce e! Lemn tare!

Din el vioara-i scoasă

Și leagănul, și pragul

Și grinzile la casă.

Păstrează-se pământul

Pe verbele-i de stele.

De-aceea cad eroii

Cu pieptul spart pe ele.

Și aerul e-n ele!

De-aceea, până-asfinte,

Poetul stă cu gura

Lipită de cuvinte.

Și pâinea, pâinea albă

Din lutul lui răsare.

De-aceea i se-nchină

Bătrânii ca la soare.

Putem întreg să-l punem

Pe muzică, ah, prunce,

Ori muzica pe dânsul

Așa-i de clar și dulce!

E piatră cu semințe

De aur cald în miezu-i.

E cremene fierbinte

Ce scapără de-o-nghesui.

Nu-s văi în floare fără

Cuvânt, nici albe creste.

Și-un steag ce nu cuvântă

O apă moartă este.

Un grai e când din vale,

Pe-a văzduhului unde,

Ecoul te întreabă

Iar gura ta răspunde.

Un grai cu tot ce are

Mai mult decât priință-i.

Când uit un verb, eu parcă

Nu mi-aș vedea părinții.

Sau mi-aș uita bunicii.

Să nu uităm, copile,

Pe-acei ce azi sub țară

Sunt iarbă și zambile.

Ei dintr-o zi în alta,

Cu sapa și mălaiul,

Mutându-se ca oameni

Luau cu ei și graiul.

Și graiul! Ah, te uită:

Pe apa lui cea caldă

Manole se apleacă,

Luceafărul se scaldă.

De veacuri crește-mi-se,

Plivește-se și-adună,

Ca azi s-avem această

Avere, cea mai bună.

Nu este, nu, mai mare

Decât alt grai de frate,

Nimic nu e mai mare

Din câte-s jos lăsate.

Chiar cerul! Boltă albă

Măreț desfășurată

E-n palma nesfârșirii

Un bulgăr de zâpadă.

Un grai e un strop de sunet

Topit ca într-o mare

În zvonul veșniciei,

În muzica cea mare.

Ci în cuprinsu-i rodnic,

Cu cele vechi și nouă,

Noi încăpem cu toții

Și nu ți-e frig când plouă.

Mă-trebi de unde vine

Cu spicul lui și apa

Arzându-mi, umezându-mi

Și fruntea și pleoapa?!

Din munții omeniei,

De-acolo curge râul!

Și nu-i cântar să poată

Să-i cântărească grâul!

Și iarăși zic: comoara-i

Nu ni s-a dat de-a gata.

Ce încă să mai spună

Mirării tale tata?!

C-o slovă fără seamăn

Nu i-am sporit frumosul.

Dar cred că nici rănit-am

Simțirea lui și osul.

Și sunt slăvit: prin ziua

Cea dulce datu-mi-sa

De-a vețui în graiul

Ce-l spune Miorița!

Mai bun noroc și-avere

Mai mare eu nu am

Decât în suflet graiul

Acestu-i pașnic neam.

Primește-l sfânt, copile,

Căci el ți-e moștenirea.

Și sapă-l pân-la lacrimi

Păzindu-i strălucirea.

🖋️ Despre

• Poet: Grigore Vieru
• Temă: cuvant
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental