Ștanțele durerii

Ion Luca Caragiale

▶️ Ascultă

📜 Versuri

ȘTANȚELE DURERII

Să nu-mi spui că 'ntristarea îmi tremură pe pleoape,

Și gura-mi de durere zîmbește 'mbătrînită,

Ci lasă desnădejdea să crească liniștită,

Ca nuferii 'n podoabă pe înverzite ape.

Nu-mi amăgi tăcerea și nu veni să-mi tulburi

Singurătatea…Lasă-mi să-mi plîngă amintirea,

Cutreerînd alături, deapuriri ca iubirea,

Trecutul greu de vrajă,pe 'ndepărtate drumuri.

Că poate pe 'nserate am să tresar ,deodată,

Și-o clipă veselia în ochii mei va arde,

Gîndindu-mă că 'n zarea,trecutului,departe,

Eu patima învoaltă,am răsfirat-o toată,

Și poate-atunci,în șoaptă de adîncă 'nduioșare,

O să-ți destram povestea durerii ce 'nflorește,

Înaltă și trufașă cum purerea,sporește

Și nu cerșește vremii netrebnica,uitare.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

🖋️ Despre

• Poet: Ion Luca Caragiale
• Temă: durere
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental