Elegie în faţa mării

Ion Pillat

▶️ Ascultă

📜 Versuri

În faţa mării iată-mă, în faţă

Desăvârşirii cerului pe ape

Fără sfârşit Dezgranițarea iat-o,

Şi sufletul cu aripa de spumă

Pe valuri vii, vestind vuirea verde-a

Furtunilor, sub norul de cerneală,

Venind din zări. În faţă marii stau că

Un stâlp de lut. Pe tălpi purtând ţărână

Ogorului, pe frunte praful holdei,

În sânge neamul morţilor ducându-l,

Aici, pe ţărmul vechi de unde-ncepe

Sămânţa vântului pe brazdă apei,

Şi jocul norilor, şi zbor de stoluri

În unghi deschis cu vremea şi cu visul.

Ce-mi poate-aicea secera, şi sapă,

Şi plugul tras de opintirea viţei?

Aici ce-mi folosesc grâu şi secară?

Stau şi privesc, ajuns la căpătâiul

Pământului din mine. Singur, fără

Moştenitor ca să-mi adune sarea

Durerii de pe apele amare.

Stau şi socot, înfipt cu rădăcina

Piciorului în humă grea, cu frunză

Mea slobodă pe vânturi. Pescăruşii

Furtunilor se duc ţipând. Stau stanca

În murmur lung de valuri prăbuşite

Şi tot ascult, pe ţărmul cel din urmă,

La glasul morţii şi la glasul marii.

🖋️ Despre

• Poet: Ion Pillat
• Temă: mare
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental