Cimitirul.

Iulia Haşdeu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

CIMITIRUL

Îmi place de el, acest cimitir sărac,

Care sunt martori revoltați,i noștri zburda.

Îți amintești acele vremuri de până acum

Unde făceam școala debusolați?

Cînd ne-a plăcut să stăm pe o piatră.

Pentru a ne spune secretele noastre infantine:

Și ne-a plăcut să stăm la tristul cimitir.

El a vrut la acest monument negru,

La aceasta biserica din ochii noștri încă e frumoasă,

Care la timp a servit ca o capelă

Pentru a călugări o mănăstirea antică.

Sub un chiparos de multe ori rătăcesc,

Umbra lor a fost mereu proaspătă și nouă,

Și ne-a plăcut monumentul întunecat.

Încă văd volumul abandonat,

Marmura unde am fost în căutarea de a o sparge

O lege pierdută, că a trebuit să plîngem bine

Odată, un nume al unei femei recoltate,

Ca o floare, de moarte încăpăţînată.

Cine râde de relele pe care le face.

Eu,o văd,ca un mormîntul abandonat.

Și mai văd sub salcia de plîns

Razant un front de ramuri se lasă;

Copacul, acoperit cu stele albe

Cînd s-a venit aprilie, luna florilor;

Salcia, răspîndindu-și al său miros,

Și cerul a devenit un buchet pervertit

Cine va sta sub, salcie plângând.

Că el a fugit ca un vis efemer

Fericirea noastră, în trecutul îndepărtat.

Cine poate ști cînd se oprește destinul

Care adună în vechiul nostru cimitir.

Inimile noastre ce s-au despărțit de mult timp pe pămînt,

Cînd picura în noi, dimineață fericită.

Care a fugit ca un vis efemer!

Tradusă și adaptată de către-Radu Dan Alexandru

🖋️ Despre

• Poet: Iulia Haşdeu
• Temă: moarte
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental