Ceasul de nisip

Jorge Luis Borges

▶️ Ascultă

📜 Versuri

E măsurat de mișcătoarea umbră

A stâlpului pe lespedea-nsorită,

De unda râului neobosită.

Deșartă goană, nebunie sumbră

E timpul. O, cum seamănă-amândouă

Cu timpul și cu soarta: a zilei umbră

Ușoară, lină; unda care umblă

Neostenit, croindu-și cale nouă.

În dogorit pustiu el a găsit

Plămadă potrivită: grea și fină,

Pesemne-nchipuită ca să țină

În seamă veacul celor ce-au murit.

Ivitu-s-a un instrument ciudat,

Expus pe-o etajeră prăfuită,

Alături de o spadă ruginită,

Un turn răzleț și-un telescop stricat.

Deși apare-n enciclopedie

Pe-o plașă în culori, e osândit

Să-nțepenească într-un colț sordid

În pulbere-ngropat. Nimicnicie.

Severul și cumplitul instrument

Ce, zugrăvit de Dürer, e ținut

În mâna Domnului, în ceas știut

Ne sperie, și îl privim atent.

Prin vârf mereu deschis un con invers

Strecoară lin nisipul precaut

Ce s-a desprins și – iată – a umplut

Cleștar scobit de tainic univers.

E o-ncântare să privești arina

Ce se prelinge-ncet, se-mpuținează

Și, înainte de-a cădea, cu groază

Tresare omenește, bat-o vina.

Nisipul ciclurilor e același,

Povestea lui e fără de sfârșit.

Nefericit de ești ori fericit,

Se-afundă veșnicia. Neoprit. Aș

Dori să întrerup a ei cădere.

Eu sângerez, nu conul de cleștar.

E nesfârșit ritualul funerar

Și-o dată cu nisipul viața piere.

În clipele când se prefiră-arina

Simt timpul cosmic, intuiesc istoria

Pe care-o prinde-n ciobul ei memoria

Ori o cuprinde Lethe-n unda-i lină.

Un stâlp de fum și celălalt de foc,

Cartagina ce Roma n-o răzbește,

Și regele saxon ce-i pregătește

Norvegului de-ngropăciune loc.

Tot risipește, făr′ să ostenească,

Subțire fir de-arină-mbelșugată.

Putea-va oare-un râu de timp scăldată

Ființa-mi, biata, să se izbăvească?

🖋️ Despre

• Poet: Jorge Luis Borges
• Temă: timp
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental