Elegia amintirii imposibile

Jorge Luis Borges

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Oh, ce n-aș da pe amintirea străzii

nepietruite, cu zidul de chirpici

și-un falnic călăreț ce umple zorii

cu poncho lung și ponosit

venit din pampă.

Oh, ce n-aș da pe amintirea mamei

în faptul zilei la conacul Santa Irene,

când nu știa c-are s-o cheme Borges.

Oh, ce n-aș da pe amintirea luptei

de la Cepeda, unde Estanislao del Campo

a salutat râzând cel dintâi glonț

cu bucuria vitejiei.

Oh, ce n-aș da pe amintirea ușii care dă

spre tainicul tărâm în care tata

se cufunda în fiecare seară

mai înainte de-a se pierde-n vis.

Ultima oară a făcut-o-n paișpe

pe paisprezece februarie 1938.

Oh, ce n-aș da pe amintirea navelor

lui Hengist desprinzându-se de țărmul

cel nisipos al Danemarcei, spre-a supune

o insulă ce-avea să se numească Englitera.

Oh, ce n-aș da pe amintirea unei

(pierdută azi, dar altădată vie)

scăldate-n aur pânze a lui Turner,

la fel ca muzica necuprinsă.

Oh, ce n-aș da pe amintirea serii

când, înainte de a bea cucuta, liniștit,

l-aș fi auzit chiar pe Socrate

examinând problema nemuririi,

ba apelând la mit, ba la rațiune,

pe când, treptat, albastra moarte rece,

suind din tălpi, îi cuprindea tot trupul.

Oh, ce n-aș da pe amintirea clipei

în care mi-ai fi spus că mă iubești,

iar eu n-aș fi dormit până în zori

cutremurat de fericire.

🖋️ Despre

• Poet: Jorge Luis Borges
• Temă: amintire
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental