Dumnezeu

Khalil Gibran

▶️ Ascultă

📜 Versuri

În zilele îndepărtate, pe când întâiul freamăt al vorbirii îmi atinse buzele, am urcat muntele sfânt şi I-am vorbit lui Dumnezeu spunându-I:

„Stăpâne, eu sunt robul Tău.

Voinţa Ta ascunsă e lege pentru mine

şi îţi voi fi supus în veci."

Dar Dumnezeu nu îmi răspunse, ci se îndepărtă ca o furtună puternică.

Şi după o mie de ani am urcat din nou pe muntele cel sfânt şi I-am vorbit lui Dumnezeu încă o dată, şi I-am zis:

„Creatorule, eu sunt creaţia Ta.

Din lut m-ai plămădit şi Ţie îţi datorez fiinţa."

Dar El nu îmi răspunse ci se îndepărta cu freamătul a o mie de aripi mlădioase.

Şi după încă o mie de ani m-am urcat pe muntele sfânt şi iarăşi I-am vorbit lui Dumnezeu, zicându-I:

„Tată, eu sunt fiul Tău.

Cu milostenie şi cu iubire Tu m-ai zămislit,

şi prin iubire şi-nchinare voi moşteni împărăţia Ta."

Dar Dumnezeu nu îmi răspunse şi, precum ceaţa care învăluia piscurile îndepărtate, El se risipi.

O mie de ani mai târziu, când am urcat din nou pe muntele cel sfânt, şi iarăşi I-am vorbit lui Dumnezeu, I-am spus:

„Dumnezeul meu, menirea şi împlinirea mea,

eu îţi sunt ieri, iar Tu-mi eşti mâine;

eu îţi sunt rădăcina din ţărână, iar tu eşti înflorirea mea în ceruri,

şi împreună creştem dinaintea soarelui."

Iar Dumnezeu se aplecă atunci deasupra-mi

şi îmi şopti-n ureche dulci cuvinte,

şi-asemeni mării care primeşte râuleţul ce aleargă către ea,

El m-a primit în Sine.

Am coborât apoi spre văi şi spre câmpii,

iar Dumnezeu era şi-acolo.

🖋️ Despre

• Poet: Khalil Gibran
• Temă: dumnezeu
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental