Cuvântul și tăcerea

Konstantinos Kavafis

▶️ Ascultă

📜 Versuri

„De aur e tăcerea și de de argint Cuvântul.”

Care profan rostit-a astfel de blasfemie?

Ce asiat zânatic, orb și mut, sfidând la fel destinul orb și mut,

care nebun, străin de lume, dușman

virtuții, numit-a sufletul – himeră, cuvântul – de argint?

Singurul dar al nostru, atotcuprinzător,

tristeți și avânt, iubire, bucurie,

singurul fapt uman, în tot ce-avem sălbatic!

Tu, care îl numești de-argint, nu crezi

în viitorul dezlegând tăcerea, în tot ce-ar însemna cuvânt de taină.

Tu înțelepciunea n-o guști, mersul ‚nainte nu te încântă,

cu ignoranță – tăcerea de aur – te hrănești.

Ești bolnav – căci tăcerea neștiutoare-i boală,

iar sănătate-i Vorba caldă și-atrăgătoare.

Tăcerea-i umbră, noapte; Cuvântul – plină zi.

Cuvântul adevăr e, viață sau nemurire.

Să cuvântăm întruna, tăcerea nu ni se potrivește,

de vreme ce ni-e chipul după al Cuvântului chip.

Să cuvântăm întruna, căci gândul sfânt din noi e

vorbirea cea de abur a sufletului mut.

🖋️ Despre

• Poet: Konstantinos Kavafis
• Temă: cuvant, singuratate
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental