Fără cuvinte

Lucian Blaga

▶️ Ascultă

📜 Versuri

azi m-am trezit devreme

obosit cu o mare durere de cap

toată noaptea am visat că le recitam poezii serafimilor

şi trebuia să utilizez cât mai multe cuvinte

niciodată pe-acelaşi sau unul asemănător

deoarece la fiecare greşeală lor le cădea câte-o pană

iar în lume se stingea câte-un poet

şi fiindcă la noapte aş putea avea acelaşi vis

m-am gândit să mai elimin din ele

am luat dicţionarul

am citit pagină cu pagină cuvânt cu cuvânt

apoi am început să le tai cu o linie neagră

suficient de groasă cât să cuprindă literele cu coadă

dar şi pe cele moţate

cum vedeam unul care avea sinonime

cum îl tăiam

ori pe altul pe care nu-l ştiam

la fel făceam

cum vedeam un termen de care nu mai auzisem demult

hârşti cu carioca pe el

de i se făcea frig odată ce era întuneric în lumea lui

şi devenea tot mai mititel

că nici să se pipăie nu mai putea

apoi dispărea şi locul său imaculat se făcea

şi cu mare grabă îndată am ajuns la litera m

chiar la cuvântul moarte m-am oprit

din negru cum era

cum i-am dat cu carioca peste frunte

cum a strălucit

mai că nu-mi venea să cred

aşa că din nou i-am dat

iar şi iar până când s-a consumat toată

văzând că nu mai pot avansa către alte cuvinte

mi-am luat lexicul şi-am plecat spre librărie

să-mi cumpăr altă cariocă

însă în autobuz m-am întâlnit cu unii

le-am povestit totul

iar ei s-au luminat la faţă de o aşa mare descoperire

mi-au luat dicţionarul din mâini

au găsit cu totul alte cuvinte

şi-au început să le taie cu ce se nimerea

ba chiar un bătrân şi-a înţepat degetul şi cu sângele lui le ştergea

aşa că atunci când am coborât în staţie

tăiasem deja jumătate

şi dicţionarul era cu mult mai uşor

dar fiindcă era prea devreme

librăria avea lacătul pus

e închis se deschide abia la zece fix

a zis cineva citind pe uşă

am luat dicţionarul

am şters lacăt închis zece şi fix

şi imediat s-au deschis uşile şi ne-a poftit înăuntru librarul

care apăruse acolo ca printr-o minune

unii nerăbdători l-au întrebat dacă nu cumva are carioci

da

din alea negre a răspuns

şi ni le-a dat cu mare-ncântare

deoarece le avea crescute în degete şi tocmai ce-l dureau foarte tare

după aceea ne-am pus pe treabă

a început să ne fie bine zâmbeam

iar fiindcă timpul trecea mult mai repede

pe dată s-a înserat

şi mai erau atât de puţine cuvinte pe lume

încât abia de ne mai vorbeam

era de ajuns să dăm din mâini şi ne înţelegeam

apoi nu am mai dat nici din mâini

unul le tăiase din greşeală

asta am priceput când a clipit şi i-a curs o lacrimă

una singură fiindcă un altul le-a şters cu gândul pe următoarele

iar într-un târziu am văzut cu uimire cum dispăreau de lângă noi

scaunele mesele cărţile pereţii acoperişul librăriei

străzile şi întregul oraş

chiar cerul a dispărut cu tot cu păsări

şi câte stele am putut vedea atunci cu ochiul liber

însă cuvântul moarte tot mai era la locul lui

şi tremura din toate literele singur pe pagină

iar nouă ni s-a făcut milă şi i-am spus

nu-ţi fie teamă te iubim

atunci s-a ridicat timid în genunchi apoi în picioare

ca o armonică s-a desfăcut

şi după ce i-au dat aripi cu mare bucurie s-a înălţat

ne făcea semne să-l urmăm

şi-abia atunci pieliţa vieţii s-a dat la o parte

am închis ochii

am văzut raiul ca şi cum am fi sub pământ

am zărit râmele

şi am plâns fără lacrimi de ne tremurau cămăşile

fiindcă ne bucuram că şi râmele ajung în rai

pe urmă am rămas fără încălţăminte fără haine

chiar fără unghii şi păr

am rămas goi doar cu carnea noastră curată

însă nu ne-a fost frig

nici nu ne-am ruşinat

eram cu toţii tineri

fericiţi ca la facerea lumii

întrucât dicţionarul era şi el gol

şi lumina universul întreg

având corola din pagini albe

iar pe noi

drept semne de carte

🖋️ Despre

• Poet: Lucian Blaga
• Temă: cuvant
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental