Copilăria mea

Magda Isanos

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Mi-i fraged sufletul, până pe buze mi-i fraged,

poate de iarba ce crește acuma la noi;

cu bice de aur trec sub fereastra mea ploi –

stau singură și-mi aduc aminte de multe:

Când eram mică legasem un leagăn de-o creangă.

„Vreau s-ajung steaua de-acolo…” strigam bunicului.

O, cât de sus s-au suit dușmănoasele stele…

Nu le mai văd, le-am uitat lumina curată.

Mi-i inima tristă. Mama mi-a scris c-au tăiat

pomii din fundul grădinii, leagănul putred;

odată cu dânsul, va fi căzut în buruieni

copilăria mea – și o mănâncă furnicile…

II

Cine povestește în mine, cine

mi-aduce aminte c-am trăit acolo,

în țara dintre sobă și genunchii bunicului,

întâia poveste cu zmei?

Vă voi face să trăiți de-a pururi,

ani duși, miraculoase răsărituri.

Deasupra gardului unde lumea sfârșea,

azi știu, de-acolo începea tărâmul zmeului.

Însă toate s-au sfârșit odată,

când ardeau lumânările ziua.

Bunicul dormea într-o cutie frumoasă –

și l-au luat și l-au dus pe sub marii castani.

Toată noaptea m-am temut pentru dânsul.

Văzând că nu se mai întoarce, ziceam:

„Dacă se-ntâlnește cu scorpia? Haide,

Azor, să ne ducem la el.”

Și singură mai târziu am plecat.

Pe tărâmul zmeului mișună oameni.

În jurul inimilor lor un șarpe mic

se-ncolăcește; ei sunt triști și răi.

Dar pentru dânșii scriu poemele mele,

scutur deasupra lor copacii de-atunci și ploile:

amintiți-vă că sunt copii pe lume,

și plante albastre, și duioșii câni.

🖋️ Despre

• Poet: Magda Isanos
• Temă: copilarie
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental