Împotriva cuvintelor

Nichita Stănescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

I

Ah, cuvintele, tristele,

ele curg în ele însele,

deşi sensul lor este static.

Ce tragedie cuvântul "iubito"!

După litera "I" urmează litera "U",

după litera "B", litera "I",

apoi "T", apoi "O"…

Şi asta-i ca şi cum ar trece un timp

între "I" şi "O",

deşi "Iubito" nu are timp,

ci este tot şi dintr-o dată.

Sau nu: a fost… Sau nu: va fi

sau este pur şi simplu.

II

Prima literă a oricărui cuvânt

se află-n trecut, -

ultima literă - de asemeni,

Numai trupul cuvântului

e în prezent.

"Iubito, iubito, iubito…"

Uită-te la mâna mea

pe care o ţin împodobită cu un pahar.

Acum e sus,

acum lângă chipul meu,

acum, pe masă, paharul gol.

"I", - a fost sus, "U", - lângă chipul meu

"B", - se află acum pe masă, gol.

Va urma din nou "I",

lângă chip îl voi ţine pe "T", şi

iarăşi "O" va sta pe masă, singur şi gol…

Iubito, tu,

viaţa mea despre care

nu pot striga

decât lucruri ale trecutului, -

viaţa împodobită cu sunete

care-ndată ce sunt

au şi fost…

III

Cuvintele - tristele

jumătate Timp - jumătate lucruri,

atât de multe încât

nelămuresc timpul,

atât de timp

încât adumbresc lucrurile.

Cuvintele

peşti abisali,

numai sub stratul de lucruri există.

Cum le scoţi în afară

în timp,

explodează.

Jalnică, tristă explozie -

încât îmi vine să strig:

"iubito", "iubito"

rămâi înainte-mi, iubito;

lasă-mi cuvintele să se izbească de tine

ca să se întoarcă la mine.

Tu eşti cerul gurii mele

şi dacă

ai să râzi

şi-ai să-mi spui că ai chip

şi făptură cu braţe,

am să-ţi spun: nu-i nimic,

eu nu am nici făptură, nici chip…

IV

Cuvintele - tristele,

numai dacă se lovesc de ceva,

numai dacă le apasă ceva

există.

Cuvintele

nu au loc decât în centrul lucrurilor,

numai înconjurate de lucruri.

Numele lucrurilor

nu e niciodată afară.

Şi totuşi,

cuvintele, tristele,

înconjoară câteodată timpul

ca o ţeavă, apa care curge prin ea.

…ca şi cum ar fi lucruri,…

oho, ca şi cum ar fi lucruri…

V

Iubito, mai bine

ţi-aş aşeza o ramură în braţe.

(Numai timpul are timp

şi nicicând

nu-şi întrerupe creşterea nefinită…)

Cuvintele, laşele,

ele singure se ucid pe ele,

numai ele se pot nega

pe ele însele,

numai ele, neliniştitele,

se neagă tot timpul unele pe altele,

se ucid

numai între ele, pentru dreptul

întâiului născut,

tot timpul şi tot lucrul,

unele pe altele.

Niciodată un copac

n-a ucis un copac, -

Niciodată o piatră

n-a depus împotriva pietrei

mărturie.

Numai numele copacului ucide

numele copacului

numai numele pietrei

ucide, depunând mărturie

despre numele pietrei…

Iubito, iubito

pururi fără de nume, iubito.

🖋️ Despre

• Poet: Nichita Stănescu
• Temă: cuvant
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental