Spunem Dor și atât

Nichita Stănescu

poezie
spoken-word
dor
Author

Doctor Shrink

Published

June 23, 2026

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Sublimul aproape că nu suportă o definiţie

ca noţiune şi nici nu ştiu dacă el este o noţiune;

partea de noţiune a sublimului are mai puţină

consistenţă decât partea de iris verde a unui

ochi verde, predestinat privirii ca orice alt ochi.

Uneori, sublimul ni se pare a fi sărbătoresc

ca duminica în capul săptămânii; într-un fel statistic,

duminica reprezintă ideea de sublim.Poate că

sublimul uneori semnifică antistatistica absolută.

Alteori el poate semnifica mirajul realizat spontan.

În destinul generaţiilor, singurul lucru imprevizibil

este sublimul. Imprevizibilul poziţional, dar

într-un fel previzibil, pentru că numai el dă

măsura unei generaţii.Sublimul nu poate fi realizat

metafizic şi static. Sublimul este o formă a acţiunii.

O formă încoronată şi întotdeauna postumă a unei acţiuni.

În zodia esteticului sublimul se constituie ca o

formă încoronată a intuiţiei. E poate primar şi barbar

să declari o operă ca fiind sublimă. Intuiţia ei,

dinamica ei secretă şi brusc revelată, este aptă

de a fi denumită sublimă. Nimic din ceea ce este

static, sau atinge perfecţiunea staticului nu

este sublim. Abscisa şi ordonata, sistemele de referinţă,

sunt bineînţeles şi axiomatice. Niciodată nu pot

fi sublime. Numai ceea ce se petrece între o

abscisă şi o ordonată, “petrecerea” cea mai neaşteptată

şi care pare a anula abscisa şi ordonata, aceea poate

fi denumită sublimă. Fenomenul care se arată plauzibil,

scurgerea dinamică de energie care-şi depăşeşte abscisa

şi ordonata; care îşi depăşeşte sistemul de referinţă

încadrându-se între o abscisă şi o ordonată inefabile,

într-un sistem de referinţă indicibil. El, acest fenomen,

poate fi denumit sublim.Intuiţia în cazul flagrant

al realizării sale realizează un fenomen sublim,

indiferent de natura ei.Cazuri de intuiţie sublimă

în literatura noastră, deci cazuri puţin exprimabile

din punct de vedere al unui sistem de referinţă,

am avut adesea şi ele constituie mândria inefabilă

a literaturii noastre. Postulatele nu sunt sublime,

deşi ele nu pot fi demonstrate. Sentimentul postulatelor

din viitor, celor care vor fi, adică intuiţia, ea este sublimă.

“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodat㔠nu este un postulat

şi nici o constatare, în ciuda inerţiei noţionale

cuprinse în cuvintele acestui vers sublim.

“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”, acest vers

care pentru mine semnifică un singur cuvânt, un cuvânt

compus cum trunchiul arborelui se compune dintr-o miriadă

de rădăcini – nu are ca sistem de referinţă viaţa nici o clipă;

“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodat㔠nu îşi opune mirarea

faţă de viaţă. Nu este vorba de moartea fiziologică

opusă vieţii fiziologice.Particula “a muri” nu se opune

particulei “a trăi”. Ea nu se opune nici unei particule

cu sens lingvistic; “Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”

este un cuvânt compus şi în sine. Este un cuvânt sublim,

este o acţiune. O acţiune de natură estetică. Dacă ar fi

numai o revelaţie, atunci cuvântul acesta compus,

mai devreme sau mai târziu, ar putea fi elucidat.

Dar el nu este în principal o revelaţie. El este o acţiune.

O intuiţie limită care-şi depăşeşte sistemul de referinţă.

“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodat㔠este un cuvânt sublim;

prin folosirea repetată a acestui cuvânt, prin intrarea lui

în conştiinţa limbii române, desigur, în viitor el

se va contracta, îşi va pierde unele silabe, unele vocale,

unele consoane. În viitorul îndepărtat al limbii, el se va

prescurta atât de mult încât va ajunge la fel de scurt

şi de la îndemâna rostirii fireşti cum bunăoară este

cuvântul “dor”. Cine-ar putea să dezlege în cuvântul “dor”

zecile de cuvinte strămoşeşti care l-au procreat?Spunem “dor”

şi atât.Un cuvânt sublim, o intuiţie sublimă, iniţial “dor”

trebuie să fi fost o acţiune, o acţiune care şi-a depăşit

cu mult sistemul de referinţă. Astăzi, cuvântul “dor” revelă

numai o stare de fapt. El reprezintă pentru noi sublimul

arhaic. Dinamica lui s-a împlinit. El poate fi oricând

el însuşi, sistemul de referinţă pe care-l depăşeşte

şi-l neagă. “Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”: un cuvânt din viitor.

🖋️ Despre

  • Poet: Nichita Stănescu
  • Temă: dor
  • Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental