Trecerea de la noţiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros al versurilor de până acum

Nichita Stănescu

▶️ Ascultă

📜 Versuri

Cade peste mine umbra

mării pururi fără umbră, –

foarte lungă, friguroasă

când peste vertebre-mi umblă.

Las un ochi răcit în lună

și o mână țin afară

din mormântul de cuvinte

care veșnic mă-mpresoară.

O, am fost un om frumos

și subțire, foarte palid.

Trunchi avui de chiparos

și miros de crin noptatic.

Iată-mă, împing femurul

în tunel de carne seacă

de picior în alergare

precum sabia în teacă.

Și-mi închid sub tâmplă gândul

și-mi închid în ochi privirea

și în nară tot mirosul

care-adulmecase firea.

Și las ceafa peste pernă

ca peste un ochi de taur

care m-a străpuns cu cornul

pe arena cea de aur.

Și din treaz devin netreaz

și adorm în somn, într-una,

ca fântâna, sub găleată

sfărâmând în sine luna.

🖋️ Despre

• Poet: Nichita Stănescu
• Temă: cuvant
• Interpretare: Doctor Shrink — recitare spoken-word, fundal ambiental